Mörser Karl

Istoric operațional
Mörser Karl
Mörser Karl în timpul bombardării Varșoviei, august 1944.
Tip	Mortier autopropulsat
Loc de origine	Germania nazistă
În uz	1941-1945
Războaie	Al Doilea Război Mondial
Istoric producție
Proiectant	Rheinmetall
An proiectare	1937
Producător	Rheinmetall
An producție	1941 - 1945
Bucăți construite	7
Date generale
Greutate	cca. 124 tone
Lungime	11,5 m
Lățime	3,16 m
Înălțime	4,38 m
Echipaj	21

Armament principal	1 × 60 cm
Motor	Daimler-Benz MB 503 A benzină Daimler-Benz MB 507 C diesel
Putere specifică	580 CP
Suspensie	bară de torsiune
Capacitate rezervor	1200 de litri
Modifică text

Mörser Karl, cunoscut și sub numele de Thor sau Karl-Gerät, a fost un mortier autopropulsat proiectat și construit de compania Rheinmetall. A fost cea mai mare armă autopropulsată creată.^[1] Cea mai mare muniție folosită a fost un proiectil cu diametrul de 60 cm și 2170 kg iar raza de acțiune pentru cel mai ușor proiectil (cel de 1250 kg) a fost de 10 km. Fiecare mortier trebuia însoțit de o macara, o remorcă și câteva tancuri modificate pentru transportul proiectilelor.

Proiectarea

În martie 1936 compania Rheinmetall a propus folosirea un obuzier supergreu pentru a ataca Linia Maginot. Conceptul inițial a fost o armă transportată de mai multe vehicule șenilate și asamblată aproape de front, însă durata lungă de asamblare a dus la transformarea armei în una autopropulsată. În anii 1938 și 1939 au avut loc numeroase teste folosindu-se prototipul tancului greu Neubaufahrzeug și un model la scară al mortierului pentru a cerceta presiunea extrem de mare asupra terenului și modul în care se poate manevra un vehicul atât de masiv. Teste de tragere au avut loc în iunie 1939.^[2] Testele finale au avut loc la Unterlüß în mai 1940.

În total au fost construite doar 7 obuziere Mörser Karl. Primele 6 au fost numite Adam, Eva, Thor, Odin, Loki, si Ziu; cel de-al șaptelea, cel de cercetare și teste (Versuchs-Gerät), nu a primit nici un nume. Livrarea celor 6 vehicule de producție a avut loc în perioada noiembrie 1940 - august 1941.^[3]

În februarie 1941 au avut loc discuții cu privire la creșterea razei de acțiune a mortierului iar în mai 1942 au fost comandate țevi de calibrul 54 cm (Gerät 041) pentru toate cele 6 vehicule. Într-o conferință cu Hitler din martie 1943 se specifică faptul că primul Gerät 041 de calibrul 54 cm va fi livrat până în iunie 1943, iar al treilea până la mijlocul lunii august. Doar 3 țevi de calibrul 54 cm au fost finalizate și puteau fi folosite de vehiculele nr. I, IV și V, deși puteau la nevoie să fie montate și pe restul mortierelor autopropulsate.^[4]

22 de șasiuri ale tancului Panzer IV (variantele Ausf. D, E și F) au fost modificate astfel încât erau capabile să transporte patru proiectile într-o suprastructură amplasată în locul turelei, fiind dotate și cu o macara pentru manipularea proiectilelor.^[5] Fiecare mortier avea la dispoziție câte 2-3 vehicule de acest tip, denumite Munitionsschlepper.

Variante

Gerät 040: modelul original, cu o țeavă scurtă de calibrul 60 cm;
Gerät 041: modelul ulterior, dotat cu o țeavă mai lungă (L/11.55) de calibrul 54 cm.

Descriere

Vehiculul de 124 de tone era propulsat de un motor Daimler-Benz MB 503 A cu 12 cilindri pe benzină sau un MB 507 C cu 12 cilindri diesel, însă de cele mai multe ori acestea erau folosite doar pentru stabilirea direcției de tragere (turela având un câmp de tragere orizontal de doar 4 grade), motoarele producând o viteza maximă de 10 km/h. Pe distanțe mai lungi mortierul era dezasamblat, folosind o macara specială, în șapte încărcături. Șasiul era încărcat într-o remorcă Culemeyer-Strassenroller cu 6 axe. Celelalte părți ale armei erau mai ușoare, fiind transportate de remorci cu 4 axe. Dacă remorca încărcată cu șasiul trebuia sa traverseze un pod care nu putea susține greutatea combinată a celor două, sașiul era descarcat și condus peste pod folosindu-se de motorul propriu.^[6] Pe distanțele foarte lungi arma era transportată pe șine de două locomotive Schnabel, șasiul fiind suspendat între două piedestaluri imense și susținut de doua brațe mecanice.^[7] Când ajungea la destinație, arma era desprinsă de brațele de susținere, condusă pe poziția de tragere iar apoi sașiul era coborât la sol pentru a distribui forța reculului. Mörser Karl nu avea nici o problemă să se deplaseze pe teren normal, însă sub nici o formă nu avea cum să vireze pe teren moale, șenila din interiorul virajului fiind smulsă de pe galeți din cauza rezistenței la viraj.^[8] Arma trebuia încărcată doar la elevație zero astfel încât poziția de tragere trebuia schimbată între fiecare încărcare.^[7]

Date tehnice

Mörser Karl folosea două tipuri diferite de transmisii, motoare și suspensii într-un număr divers de combinații. Tabelul de mai jos arată cum era echipat fiecare vehicul. După mai 1944 motoarele pe benzină au fost înlocuite de cele diesel. Despre modelul Nr. VII, cel de teste, nu se cunosc multe informații, iar datele de jos nu au fost niciodată confirmate.^[3]

No.	I	II	III	IV	V	VI	VII
Model	1	2	3	3	4	5	6
Motor	MB 503 A	MB 503 A	MB 507 C	MB 507 C	MB 507 C	MB 503 A	MB 503 A
Transmisie	4 trepte Ardelt	3 trepte Voith Turbo	4 trepte Ardelt	4 trepte Ardelt	3 trepte Voith Turbo	3 trepte Voith Turbo	4 trepte Ardelt
Viteză	10 km/h	10 km/h	6 km/h	6 km/h	6 km/h	6 km/h	6 km/h
Autonomie	42 km	42 km	60 km	60 km	60 km	42 km	42 km
Galeți (metalici sau metalici cu bandaj de cauciuc)	8 cauciuc	8 cauciuc	11 oțel	11 oțel	11 oțel	11 oțel	11 oțel
Rulouri (roți de susținere)	8 cauciuc	8 cauciuc	6 oțel	6 oțel	6 oțel	6 oțel	6 oțel
Bare de torsiune	2600 mm	2600 mm	2115 mm	2115 mm	2115 mm	2115 mm	2115 mm
Șenile	170 mm	170 mm	250 mm	240 mm	240 mm	240 mm	240 mm
Pinioane	17	17	12	12	12	12	12

Muniția

Proiectilele originale de 60 cm (schwere Betongranate) erau special proiectate pentru a perfora betonul și puteau face un crater de 15 m lățime și 5 m adâncime.^[9] Pentru a mări raza de tragere au fost introduse în 1942 proiectilele ușoare de 54 cm (leichte Betongranate 040) însă acestea nu au fost folosite în luptă până în anul 1944.^[10]

Proiectil	Calibru	Greutate	Explozibil	Viteza	Raza	Penetrare
Schwere Betongranate (greu, ruptură beton)	60 cm	2170 kg	289 kg	220 m/s	4320 m	2.5 m
Leichte Betongranate 040 (ușor, ruptură beton)	60 cm	1700 kg	220 kg	283 m/s	6440 m	2.5 m
Leichte Betongranate) 041 (ușor, ruptură beton)	54 m	1250 kg	-	378 m/s	10060 m	3.5 m
Sprenggranate 041 (exploziv)	54 m	-	-	-	-	-

Soarta

Nr. II Eva cât și Nr. V Loki au fost capturate de forțele armate americane în perioada dintre 21 martie și 11 aprilie 1945. Nr. VII, de teste, a fost capturat în Hillersleben și transportat la Aberdeen Proving Grounds, Maryland însă în final a fost vândută ca fier vechi.^[11] Nr. VI Ziu a fost capturat de Armata Roșie, probabil după ocuparea orașului Jüterbog pe 20 aprilie 1945. Acesta este expus la Muzeul de tancuri Kubinka și este marcat cu numele de Nr. I Adam.^[12] Nr. IV Odin a fost de asemenea capturat de Armata Roșie. Soarta vehiculelor Nr. I Adam și Nr. III Thor nu este cunoscută. Cel mai probabil și acestea au fost capturate de către Armata Roșie dat fiind faptul că ultima lor locație cunoscută a fost tot în Jüterbog.

Vezi și

Note

^ „Morser”. Accesat în 26 octombrie 2012. |archive-url= malformat: timestamp (ajutor)
^ Jentz, pp. 4–8
^ ^a ^b Jentz, p. 17
^ Jentz, p. 49
^ Chamberlain and Doyle, p. 262
^ Jentz, pp. 8, 14–16
^ ^a ^b Jentz, p. 8
^ Jentz, p. 19
^ Jentz, p. 37
^ Jentz, pp. 24-5
^ Jentz, p. 55
^ Jentz, p. 56

Bibliografie

Chamberlain, Peter & Doyle, Hillary: Encyclopedia of German Tanks of World War Two: The Complete Illustrated Directory of German Battle Tanks, Armoured Cars, Self-propelled guns and Semi-tracked Vehicles 1939–1945, Silverdale Books, 2004 ISBN 1-84509-012-8
Jentz, Thomas: Bertha's Big Brother: Karl-Geraet (60 cm & 54 cm), Panzer Tracts, 2001 ISBN 0-9708407-2-1
Taube, Gerhard: Die schwersten Steilfeuer–Geschütze 1914 - 1945. Geheimwaffen 'Dicke Berta' und 'Karl', Stuttgart: Motorbuch-Verlag, 1981 ISBN 3-87943-811-0

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mörser Karl

Gerät 040 and 041 - Istorie
Mörser Karl Arhivat în 30 decembrie 2007, la Wayback Machine.
Parametri Tehnici

[1] „Morser”. Accesat în 26 octombrie 2012. |archive-url= malformat: timestamp (ajutor)

[2] Jentz, pp. 4–8

[j17-3] Jentz, p. 17

[4] Jentz, p. 49

[5] Chamberlain and Doyle, p. 262

[6] Jentz, pp. 8, 14–16

[J8-7] Jentz, p. 8

[8] Jentz, p. 19

[9] Jentz, p. 37

[10] Jentz, pp. 24-5

[11] Jentz, p. 55

[12] Jentz, p. 56

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]